Proprietati. Beneficii
Ienupărul (cu numele ştiinţific Juniperus communis) este un arbust din familia coniferelor, foarte rezistent la intemperii. La fel ca alte specii de plante medicinale, poate fi întâlnit prin pădurile din zonele montane.
Nu sunt mulţi cei care ştiu că fructele acestui arbust, incă de secole, sunt întrebuinţate ca remedii terapeutice sub formă de infuzii, uleiuri esenţiale, ceaiuri şi tincturi.
Caracteristici si proprietăţi terapeutice
De mărimea boabelor de mazăre, cu o culoare albăstrui-violet, parfumate şi cu un gust uşor acidulat, fructele sunt bogate în flavonoizi, tanini, antociani (pigmenţi ce le conferă fructelor culoarea violacee) şi variate răşini. Culegerea lor este foarte dificilă din cauza frunzelor extrem de țepoase si se culeg din luna august și până în iarnă. Acele și rămurele tinere se culeg din luna aprilie și pana în iunie.
Mai multe sunt formele sub care poate fi administrata miraculoasa planta.
Uleiul aromatic extras în urma prelucrării este un puternic antibacterian şi antiseptic. Uleiul de ienupăr, favorizează eliminarea acidului uric și a altor toxine din organism, purifică sângele, astfel, el este util în obezitate și retenție de apă, cât și în îndepărtarea celulitei prin aplicarea de comprese, masaj ori băi. Este benefic in afecțiuni bronhice și pulmonare – se administrează cate 3, 4 picături de două ori pe zi, în cure de paisprezece zile, cu pauza de 14 zile -, pentru calmarea durerilor reumatice prin masaj, în caz de gută se fac bai de picioare cu ulei de ienupăr.Uleiul volatil de ienupar dizolvat in ulei de masline devine un bun ulei de masaj impotriva durerilor musculare si articulare.
Ceai de ienupăr – 2 lingurițe de fructe la 200 ml de apă clocotită, se infuzează 15 min, se administrează 3-4 linguri pe zi.
Efectele cele mai bune se obtin atunci cand se face o cura cu boabe de ienupar, putand sa beneficiem din plin de cantitatea mare de vitamine si minerale continuta in fruct. Cura este asemanatoare dietei cu lamaie, adica se incepe cu administrarea unei singure boabe intr-o zi, crescand progresiv numarul boabelor pana la 15 si apoi scazand cu una in fiecare zi.
Pulberea, se obține măcinând bobitele uscate de ienupăr, se păstrează în borcane de sticlă, închise ermetic, la loc rece și întunecos. Se ia cate o linguriță rasă de pulbere de trei ori pe zi, pe stomacul gol, în caz de lipsa a poftei de mâncare ori dispepsie. Pulberea obtinuta prin macinarea boabelor uscate de ienupar se poate combina cu tinctura si infuzia de ienupar.
Fructele uscate de ienupăr sunt utilizate ca și condiment în diferite preparate, la marinarea cărnurilor, preparate din carne, din fructele mature de ienupăr se prepara ginul.
Fructele mestecate în stare crudă, devin un optim remediu pentru aparatul digestiv şi nu numai, cu proprietăţi fitoterapeutice indiscutabile:
- Acţiune antiseptică
Ienupărul devine un antiseptic natural în cazul infecţiilor urinare şi a afecţiunilor aparatului respirator. Poate fi utilizat şi în aplicările externe în caz de eczeme sau acnee.
- Acţiune depurativă
Printre proprietăţile atât de preţioase se numără şi capacitatea de a facilita eliminarea acidului uric. Utilizarea fructelor de ienupăr dă rezultate foarte bune în tratamentul litiazei renale (calculi renali).
- Acţiune digestivă
În vederea facilitării digestiei, este recomandat consumul fructelor în stare crudă, dar şi a tincturilor de ienupăr.
- Acţiune sedativă
Mestecate sau consumate ca atare, fructele au o acţiune calmantă. Sunt un sedativ perfect pentru accesele de tuse, în cadrul afecţiunilor respiratorii.
- Acţiune expectorantă
Acţiunea expectorantă îl transformă într-un remediu fitoterapeutic indicat în bronşite şi alte maladii respiratorii, pentru eliminarea secreţiilor.
- Acţiune antireumatică
Uleiurile esenţiale de ienupăr ajută la tonifierea ţesuturilor conjunctive, la prevenirea crampelor şi la relaxarea musculară.
- Acţiune calmantă
Tot uleiurile esenţiale de ienupăr sunt optime remedii pentru calmarea pruritului cauzat de muşcăturile de insecte.
- Acţiune hipoglicemică
Potrivit studiilor medicale, fructele de ienupăr şi-au dovedit proprietăţile hipoglicemice. În ultimul timp au ajuns să fie o prezenţă tot mai des întâlnită în diverse planuri terapeutice pentru diabetul zaharat.
Posibilităţi de utilizare în scop medicinal
Pornind de la diversitatea acţiunilor terapeutice, posibilităţile de aplicare şi de întrebuinţare în scop medicinal diferă şi ele:
- Afecţiuni respiratorii
Încă din vremurile străvechi, reuşind să combată prezenţa bacteriilor şi a viruşilor, ienupărul a reprezentat o sursă naturală pentru tratarea afecţiunilor respiratorii (bronşite, gripă, răceli, infecţii pulmonare).
- Patologii digestive
Acţiunea digestivă a permis întrebuinţarea ceaiurilor şi a tincturilor în vederea îmbunătăţirii procesului de digestie, în special în cazul stomacului ”leneş” şi pentru accelerarea tranzitului intestinal.
- Tulburări osteoarticulare
Aplicările topice cu uleiuri esenţiale de ienupăr, eventual prin masarea uşoară, pot fi de ajutor în combaterea durerilor musculare sau a celor ce însoţesc maladiile sistemului osteoarticular (artrite, artroze, reumatism).
- Disfuncţii renale
Datorită principiilor active diuretice conţinute in fructele de ienupăr, planta face parte din categoria remediilor ce stimulează funcţia renală şi protejează aparatul urinar de infecţii.
- Afecţiuni dermatologice
Prin activitatea lor antiseptică, tincturile, unguentele şi infuziile din ienupăr favorizează reglarea funcţiilor pielii, ameliorând astfel unele afecţiuni dermatologice (acnee, eczeme).
Contraindicatii:
Ienupărul este contraindicat în sarcina, poate produce avort, și în alăptare, compușii trec în lapte schimbându-i proprietățile. În cazul în care se depășește doza recomandată, se pot produce hemoragii renale sau intestinale.
Daca este consumat timp îndelungat, ienupărul poate provoca hipocalcemie, leziuni renale, dezechilibre hormonale.